În trup mai mândru și mai fără milă,
pe lume nu există
alt suflet ce mai dulce să respire.
Mai mult pedeapsa tristă
se cade pentru splendida-ți argilă,
ca raiul mie pentru pătimire.
Nu-ascund a mea gândire:
vreau ori păcatul ca al tău să-mi fie,
să-mpart, de nu viu, mort, soarta-ți amară,
ori de vei fi miloasă, pe vecie
să-și afle pacea câte mă-apăsară…
Cu tine de-o să-mi pară
infernul dulce, raiul ce-oi mai zice?
De două ori ferice
voi fi în ceata sfinților, cu jindul
pe Dumnezeu de sus și jos iubindu-l.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dorință puternică și obsesivă pentru o persoană idealizată, chiar dacă aceasta înseamnă suferință sau păcat. Vorbitorul este dispus să suporte orice chin pentru a fi alături de persoana iubită, considerând chiar și infernul dulce în comparație cu lipsa ei. În final, își exprimă devotamentul religios, iubindu-L pe Dumnezeu în toate aspectele existenței.