Cum ar fi putut să știe
Că lumina acestei noi dimineți
Îi va schimba viața pentru totdeauna?
A navigat înspre mare
Dar s-a abătut de la drum
Atras de lumina comorilor aurii.
A fost el cel ce cauza durere
Visând nesăbuit?
I-a fost frică
Mereu frică
De lucrurile pe care le simte.
El ar putea să nu mai fie
El ar naviga în continuare
El va naviga în continuare.
Cum pot fi pierdut?
Dacă n-am unde să mă duc?
Căutând mări de aur
Cum se face că s-a făcut așa rece?
Cum pot fi pierdut?
În amintire eu retrăiesc
Și cum te pot eu condamna?
Când însumi nu mă pot ierta?
Aceste zile alunecă în continuare
Înăuntrul unei cețe
E groasă și sufocantă.
Viața lui scufundată
Afara e iad
Înăuntru, intoxicație.
El a eșuat
Asemenea vieții lui
Apă mult prea puțin adâncă.
Alunecând rapid
În jos cu nava sa
Pierzându-se în umbre.
Acum un naufragiat
Ei toți au plecat
Ei au plecat.
Cum pot fi pierdut?
Dacă eu n-am unde să mă duc?
Căutând mări de aur
Cum se face că s-a făcut așa rece?
Cum pot fi pierdut?
În amintire eu retrăiesc
Și cum te pot eu condamna?
Când însumi nu mă pot ierta?
Mă iert
Nu mă iert
Mă iert
Nu mă iert
Mă iert
Nu mă iert
Mă iert
Mă iert
De ce nu pot să mă iert?
(Solo)
A navigat înspre mare
Dar s-a abătut de la drum
Atras de lumina comorilor aurii.
Cum ar fi putut să știe
Că lumina acestei noi dimineți
Îi va schimba viața pentru totdeauna?
Cum pot fi pierdut?
Dacă eu n-am unde să mă duc?
Căutând mări de aur
Cum se face că s-a făcut așa rece?
Cum pot fi pierdut?
În amintire eu retrăiesc
Și cum te pot eu condamna?
Când însumi nu mă pot ierta?
Sensul versurilor
Piesa explorează lupta internă a unui individ care se confruntă cu remușcări profunde și incapacitatea de a se ierta pentru greșelile trecutului. Metafora călătoriei pe mare și a naufragiului subliniază sentimentul de pierdere și disperare.