Mchh – Vrem Pace

Atacuri izbite în nămol, încet îngropate
Care aduc noaptea în zi și ziua în noapte
Săpând ultimele șanțuri, aruncând speranțe deșarte
Îmi dau zarurile umede, în apă nimerind fața de șapte
Sunt ca un șarpe, mă învârt asupra ta treptat
Scuip veninul acidic, dintre cei 2 dinți, și te fac curat
Te fac spălat, spălat de păcat, urmărindu-ți ultimul vis
Îți pun viața în ruletă, ți-o dau la risc
Ca să poți să vezi, și văzând ai să îți dai seama
Că receptorul îți va recepta ultimele particule Gama
Și atunci vei renunța la metoda de a-ți tăia venele cu lama
Și în final vei elibera sufletele închise dându-le hrană!
Nu vrem zgomote, dărâmături, gunoaie și mită
Vrem să le dați bătrânilor pită, ci să nu-i luați ca țintă
Că mereu vă lăudați, dar știm fără nicio glumă
Că niciodată nu va domni pacea cu arma-n mână.
Vrem pace, că doar atunci vom da noroace
Steagul alb înălțat niciodată când ăla trage
Vrem pace, nu război, că ne-am săturat
Prea multe lumânări aprinse la fiecare cap.
Americani vor petrolul și tu zici că e beton
Că fac războaie zi de zi și o mulțime de oameni mor
Începi să zâmbești, dar lacrimile te dau de gol
Că niciodată nimeni n-o să se îmbrace în tricolor
Lor nu le pasă că mii de familii plâng tare
Lor nu le pasă cât de tare mă doare și ne doare
Pe ei nu îi interesează și ne spun numai minciuni
Că oamenii rabdă de foame, strangulați de centuri
Cum să uiți amintiri șocante și tragedii
În care a curs sânge incontinuu cu litri
Cum să uiți când minerii i-au snopit pe studenți
Lăsându-i omorâți pe jos cu urmele pe pereți.
Știi că totul se iartă, dar nimic nu se uită
Că prea mulți eroi au murit pe câmpul de luptă
Și cum e vorba de pace, de ce trebuie să lupt?
Ați luat-o cu vederea, dar Cel de sus totul a văzut!
Vrem pace, că doar atunci vom da noroace
Steagul alb înălțat niciodată când ăla trage
Vrem pace, nu război, că ne-am săturat
Prea multe lumânări aprinse la fiecare cap.
Terrori și gloanțe acoperă cerul îngrozitor
Spadă în spate, atașată de un tricolor
Bătuți grav de soartă să moară în luptă
Fiind eroi oameni simpli fără atenție multă
Când au fost loviți fără motiv, de-au rupt gardul
Nimănui nu i-a păsat că s-a făcut negru steagul
Prea multe coroane și lumânări aprinse
Prea multe familii au format tragedii din vise
Prea mulți oameni nevinovați duși de la noi
Când noi am strigat pace, ei au vrut război
Gloanțe aruncate fără milă formând prea multe zestre
Când oameni cădeau pe jos fără speranțe la ferestre
Gloanțe diferite, ciuruind ziduri găurite
Pe lângă prea multe suflete cu pumnul lovite
Pentru eroi care s-au dus sunt mii de regrete
Odihniți-vă în pace, Dumnezeu să vă ierte!
Vrem pace, că doar atunci vom da noroace
Steagul alb înălțat niciodată când ăla trage
Vrem pace, nu război, că ne-am săturat
Prea multe lumânări aprinse la fiecare cap.