Insistă să vină peste mine, ușa mea este închisă
Cheia s-a pierdut de mult, ea bate și tot insistă
Vizorul e în fața mea dar mi-e frică să privesc
De ea îmi amintesc, în alcool mă rătăcesc
Multe bucăți din suflet sunt conjugate de viață
Combinate cu arome, pentru a avea speranța
Când totul atârnă de un fir de ață și sunt de vină
Mi se schimbă filmu’ brusc și apare o ruină
Încerc să mă zbat, să nu pierd concurența
Ea mă întreabă deseori, nu-mi înțelege absența
Unde ai plecat? Pe unde ai fost? Pe unde mergi?
Degeaba-ți explic păpuș-o, nu ai cum să înțelegi
Viața mă caută, las în spate doar momente reci
Plină de fiori și ceață ce vor rămâne pe veci
Am umplut paharul și încerc să îl stochez
Gându’ îmi e contra, acum la tine mă gândesc.
Zi de zi viața e tristă și tot insistă
Să vină peste mine dar ușa mea e închisă
E o viață anostă care e prinsă
De prezentul tău în care duci o viață stinsă
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de regret și izolare, cauzate de o relație trecută și de o luptă cu dependența. Protagonistul se simte prins într-un ciclu vicios, incapabil să depășească trecutul și să se conecteze cu prezentul.