I-am spus să nu se uite-n ochii mei
Că mi-s albaștri ca piesajul de pe cer
Că mi sunt verzi exact ca frunza din foiță
Nu poți să fii cu-n om atât cât ești zeiță
Aruncă-mă în Iad, aruncă-mă în Iad
Nu mă lăsa să scap, nu mă lăsa să scap
Pune-mi greutăți și împinge-mă la vale
Aruncă-mă în Iad, acolo departe de soare.
Am făcut fete să plângă, le-am făcut aiurea
Am sufletu’ murdar, murdar, fantomă ca și Vuia
Mă duc în Iad, mă duc zâmbind că am doar lacrimi rele
Să nu mă ierți iubito fiind că am păcate-n vene
Și răutatea-n piele bătută ca un tatuaj
Nu te uita în ochii mei, prinde cumva curaj
Întoarce-ți capu’ love, a venit timpu’ să mă lași
Și du-te, du-te, du-te, du-te a venit timpu’ să mă lași
Aleargă love, aleargă love, viteza lui Pietro
Lasă-mi pictura ta în renaștere ca Tintoretto
Nu te uita în urmă și închide uși
Ți-am dat cu dalta-n inimă ca și Brâncuși.
I-am spus să nu se uite-n ochii mei
Că mi-s albaștri ca piesajul de pe cer
Că mi sunt verzi exact ca frunza din foiță
Nu poți să fii cu-n om atât cât ești zeiță
Aruncă-mă în Iad, aruncă-mă în Iad
Nu mă lăsa să scap, nu mă lăsa să scap
Pune-mi greutăți și împinge-mă la vale
Aruncă-mă în Iad, acolo departe de soare.
Adu canistra și cutia cu chibrituri
Toarnă pe mine negru, aprinde, aprinde
Da-mi foc la ochii ăștia care te-au mințit mereu
Împinge-mă în Iad, vreau să te pierd ca și Orfeu
Am astupat iubirea în cea mai mare suferință
Merit să mor bătut cu pietre și în umilință
Tu meriți tot, pe mine Doamne du-mă în neființă
Că ea mie cruce atunci când nu mai am credință
Și am știut de la început că așa o să fie
Dar tu erai mult prea frumoasă, eu în agonie
Tu m-ai iubit, în schimb eu te-am făcut stafie
Mă duc în Iad iubito, te-am îngropat de vie
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de vinovăție și disperare într-o relație toxică. Naratorul se consideră nedemn de iubire și cere să fie pedepsit, preferând să se sacrifice pentru a elibera persoana iubită de influența sa negativă.