Câteodată îmi vine să mă refugiez
Să las tot și să mă gândesc să mă distrez.
Să uit de toate
De lumea asta-n care se petrec doar rele fapte
Și doare, parcă totul e prevăzut ca-n ceață
În imensul glob care ne ține-n viață
Îngerii și sufletele le poți privi pretutindeni
Se îndreaptă în diferite părți, și nici ei nu știu unde ajung
În lumea mea, parcă totul se revarsă
Când sunt aici parcă totul din mine ia viață
Rămân pe treaba mea, nu mai știu dacă visez
Sunt prea multe drumuri, pe care tre’ să le urmez
Vin acasă, mă spăl pe față, mă pun la calculator
Jegul în care e România îmi vine să-l omor
M-am maturizat înaintea puștilor de vârsta mea
Sunt prea multe lucruri pe care să le fac aș vrea
Ce se-ntâmplă în jur nu mă mulțumește
Noaptea, când stau, amintirea mă urmărește
Îmi torn un pahar de vin, îl beau
Cad în pat, mă pierd, o voce-mi suflă pe la ureche
E doar gândul care m-a lăsat demult rece
Închis în propriile lanțuri din camera mea
Prea multe lucruri le-am făcut prea devreme déjà
Asta-i lumea mea cu nimic n-o poți schimba.
Ai gânduri/vise/probleme unde le ții?
În minte le porți până-ai murii
Motivat să le treci/să le rezolvi
Îți pui mâinile-n cap pentru a te trezi
O voce interioară îți spune „e o nouă zi”
Și sună ca dracu, parcă nici n-am somn
Îmi vin diferite imagini în cap când încerc să adorm
Lacrimi, se scurg încet déjà
Ca un nebun ce s-a aruncat de la etaj, el vruia
Să ducă-o viață fără griji, fără probleme
Să nu se trezească-ncătușat în propriile sechele
N-a putut, a rămas numai scrum
Viața îi nedreptățește pe mulți oricum
Și doare, cauți și găsești alinare
Numai în sticlele goale
Și așa-ai să te duci la vale. x2.
REFREN: În lumea mea, asta văd zi de zi
Oameni, probleme, zilnic până oi muri
Nu putem renunța, tre’ să fim tari
Tot ce se întâmplă, e o aruncare de zar. x2.
Asta văd zilnic
Și nu pot schimba nimic.
Tot răul din mine a ieșit la răsărit
Ca leul din junglă, care fuge spre paradis
Și încerc să scriu în continuare, mai mult nu am ce face
Tot ce spun în versuri, e și realitate
Zarul care se aruncă pe table, parcă se lovește de ace
Pică orice număr, numai nu 6-6
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume plină de probleme și greutăți, văzută prin ochii unui tânăr maturizat prematur. Artistul caută alinare în viciu, dar se simte prins în propriile gânduri și amintiri, incapabil să schimbe realitatea dură din jurul său.