Master – Tot Tu Sau Nimic

Vezi tu, eu am căzut de prea multe ori,
De prea multe ori în întuneric şi fiori.
De parcă tot ce am clădit s-ar fi scurs mai apoi
Într-un peisaj sublim, dar ascuns de prea mulţi nori.
De prea multe foi, prea mult gunoi,
Prea multe ploi şi mult prea mult noroi.
Am văzut şi zorii zilei unde ne vedeam pe NOI
Şi-un crater imens când ai dispărut apoi.
Acum rămân SINGUR, doar eu cu mine.
Zici că simţi IUBIRE? Ce glume proaste ai în tine.
Sufletul e o vază spartă ce nu se mai repară
Şi oricât ai încerca NU VA MAI FI ca prima oară.
Deci HAIDE ÎNCEARCĂ, hai de te ceartă,
Lasă-mă să te ignor şi spune-mi dacă o să-ţi placă.
Vrei să fiu sincer? Atunci perfect!
Nu-mi da DOVEZI DE NEPĂSARE şi LIPSĂ DE RESPECT.
Dragă inimă, n-aş vrea să te mint,
Dar duc o luptă grea cu ce GÂNDESC şi ce SIMT.
De m-ar chinui şi demonii când va fi să mă sting
Ţi-aş vorbi de FERICIRE doar stând şi te privind.
Şi parcă TE CUNOSC de ceva timp.
Şi oricum ai fi, n-aş vrea să te schimb
Şi chit cu riscul de „TOTUL SAU NIMIC”
Eu i-aş oferi ei totul ca s-o pot vedea zâmbind.
Ea îi privea pe toţi la fel, fiind sătulă de glume,
Dar el o privea ca pe ÎNTREAGA LUI LUME.
Ea nu-l mai dorea, căutându-i DEFECTE,
El o privea şi-i şoptea c-ale ei sunt PERFECTE.
Ea îi spunea că n-are TIMP de conversaţii prea multe,
El mereu O ASCULTA şi-ncerca s-o ajute.
Ea îi spunea vorbe dulci doar când se plictisea,
El îi spunea zi de zi cât de mult O IUBEA.