Marina Tvetaeva – Nu Cuget, Nu Mă Plâng, Nu Fac Prinsoare

Nu cuget, nu mă plâng, nu fac prinsoare.
Nu dorm.
N-o iau
nici spre soare, lună sau mare,
Nici spre vapor.
Nu simt cât de cald e-n pereții acești,
Cât verde-i în livezi.
De mult nu aștept cadoul dorit, ca-n povești,
Nu-l mai visez.
Nici zori nu mă bucură, nici tramvaiul
cu sunetu-i buiac.
Trăiesc fără ziuă, uitând alaiul,
Dată și veac.
Pe o funie, pare-se, tăiată
Sunt dansator din juni.
Sunt umbra umbrei cuiva. Sunt ciudată
A două gri luni.
Iulie 1914.
Trad. de Gheorghe Doni.
Марина Цветаева.
Не думаю, не жалуюсь, не спорю..
Не думаю, не жалуюсь, не спорю.
Не сплю.
Не рвусь
ни к солнцу, ни к луне, ни к морю,
Ни к кораблю.
Не чувствую, как в этих стенах жарко,
Как зелено в саду.
Давно желанного и жданного подарка
Не жду.
Не радует ни утро, ни трамвая
Звенящий бег.
Живу, не видя дня, позабывая
Число и век.
На, кажется, надрезанном канате
Я – маленький плясун.
Я – тень от чьей-то тени. Я – лунатик
Двух темных лун.
Июль 1914 г.

Sensul versurilor

Piesa exprimă un sentiment profund de apatie și detașare de viață. Naratorul nu mai găsește bucurie în lucrurile obișnuite și se simte izolat, ca o umbră a unei umbre, pierdut în timp și spațiu.

Lasă un comentariu