Iubito, zarea cum ardea!
Treceau pe stradă soldăței.
Murind, îmi spuse mama mea:
„Azi straie băiețești să-ți iei!.”
Au soarta-n mână băiețașii
Dar alta-i a fetiței parte:
Nu treci – cât de sprințari ți-s pașii –
De inimioară mai departe.”
Ea cugeta, cânta soldatul,
Dar până-a nu simți că moare,
Se zbănțui sub dânsa patul:
Fusese-n viață dansatoare!.
.. Și dacă inimile rupte
Se cos fără lecuitor,
Ai cap – cu inima să lupte –
Și pentru cap, oricând – topor.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme profunde legate de moarte, destin și lupta interioară. Mama pe patul de moarte oferă sfaturi despre cum să navighezi viața, sugerând o luptă între rațiune și emoție, cu un final tragic.