Dar nici cu ochelarii pe nas
Nu mai văd visele și e grav.
Ca să știu unde-am rămas,
Șterg globii ochilor c-un postav.
O hemoragie de-ncurcături
Și pe plan internațional.
Oamenii, tot mai impuri,
Se lasă duși, duși de val.
Ah, cum mă ustură de la ficat,
Ah, cum mă doare
Această tristă alunecare!
Această atmosferă de eșuare,
Această lume de nevropați!
Sensul versurilor
Piesa exprimă o dezamăgire profundă față de pierderea viselor și de starea degradată a societății. Vorbitorul se simte alienat și copleșit de o lume în declin, marcată de impuritate și eșec.