În dragoste totul s-a cam scris
Şi de mână şi de tipar.
Cât te-ai freca la ochi după un vis
Mă cufund în dor şi dispar.
Înot în simţirea ta ca pe sub gheaţă
Şi ies la sărutat ca la o copcă.
Sigur, în această viaţă
Totul se va duce pe copcă.
Însă cât putem da din mâini,
Cât ne mai agităm şi gâfâim,
Cât ne mai frângem trupurile pâini
Pe care nouă înşine ni le-mpărțim,
Totul ne va părea frumos şi rotund,
În suflete dragostea-şi creşte mărgeanul,
Trecem desculţi pe un prund,
Pe unde, de obicei, curge oceanul.
Sensul versurilor
Piesa explorează efemeritatea dragostei și a vieții, sugerând că, deși totul este trecător, frumusețea și intensitatea experiențelor merită trăite pe deplin. Metafora prundului și a oceanului subliniază ideea că momentele speciale pot transforma locuri obișnuite în amintiri prețioase.