Marin Sorescu – La Cornul Caprei

Aș, nu plouă curând, spune Moșu Pătru,
Fiindcă n-a ieșit nicovala la munte,
Uite, când s-or face norii așa nicovală
Peste munte, atunci o să tragă un ropot.
Să luați sama,
Să fiți atenți primăvara, dacă bubuie-ntâi la Cornul Caprei,
Aci spre sârb, o să fie bine.
Dar dacă bubuie la neamț, în partea ailaltă,
Nu e bine, că nu poți să știi de ce bubuie, fiindcă nu e întotdeauna de
Ploaie, mai au și alte socoteli de-ale lor.
Acum, iarna cred c-o să vină repede, c-a început să-mi înghețe mie o
Mână.
Ninge, să știți, îmi e mie frig la buricele degetelor.
Moșu Pătru e un filozof.
Umblă cu vitele pe câmp și le învață filozofie,
Discută cu boii cum discutăm nori, bunăoară,
Tot felul de chestiuni și mai așa și mai așa.
Vitele pasc și bagă la glavă ce aud.
Vin să-l asculte și oameni mai mari,
Femei cu secera-n mână, să-l întrebe, ca acum, când plouă
Ori cum trece viața.
– Ia spune, nea Pătrule, cum trece ea, viața,
De nu te-alegi cu nimic, că, uite secer de-azi-dimineață,
Nu mai poci de șale, și când mă gândesc să mă duc acasă,
Îmi vine să-mi iau lumea-n cap, și așa e de când mă știu.
– Vedeți voi căcăreaza asta de iepure?
Moșu Pătru se apleacă și ia-n mână un gogoloi bine rotunjit.
Dacă-o pui pe gârlă.. într-un ceas e la Balș, în Olteț, de-aci în
Dunăre.. și-i pierzi urma..
Bine că nu ne dăm noi seama, că ne luăm cu altele.
Când ești mic, joci pietricelele, de-a limerele, de-a omul negru,
Dacă te mai mărești, tragi la horă, iei hora-nainte și țopăi
Alunelul, Jianca, Sârba, Șuleandra, Rustenul, ori cum le mai zice, câte și mai câte,
Așa ca să-ți ostenști picioarele, mușchii și să nu-ți faci gânduri.
La urmă te pomenești năpădit de copii. Și-odată ți se zbârcește
Fruntea, parcă-a tăiat cineva de nojițe din ea.
Dacă ești muiere, ții Filipii, Precupul, Câșlegii, te calcă toți pe picioare la dragobete, faci zile pe ajutat,
Pui ceaunul de mămăligă și mesteci.. în soare, în lună,
Că nu-ți mai dai seama, ți-e mintea-n altă parte..