Era muma vitregă
A lui Gheorghe-al lui Ion Țuruc.
Povestea: „Ne duceam, fato,
Tocmai la șușea la Căpreni,
Munceam acolo. Stăteam câte o săptămână.
Făceam corvoadă.
(Începuse civilizația, țăranii erau scoși la drumuri,
La corvezi.)
La urmă mă duceam la Gura Țiganului, iarna, desculță
De tot, de luam lemne cu targa.
Ei, ba-mi degera, da’ ce să fac
Eram săracă rău, nici ciorapi n-aveam”.
Și bărbatu-su era la București, cărbunar.
Vindea cărbuni, să facă bani,
Dar n-apuca să strângă neam și ea sta desculță.
Și răsare unul și zice:
– Vezi că ți-a venit bărbatul mort,
Du-te de ia-1 de la Craiova.
Și-am trimis pe cineva.
Și până a veni ei mi-au murit și copiii amândoi.
Și-am îngropat trei morți odată.
Și n-aveam de nici unele, n-aveam decât apă-n vadră.
Cum să mai poci?.
Și lui Ion Țuruc i-a murit nevasta
Și-a luat-o pe Ioana asta. Era tânără și țepănă.
O femeie voinică și frumoasă și cu putere.
Și-a făcut cu ea o fată, pe Domnica,
De-a murit la 27 de ani, măritată.
Sensul versurilor
Piesa relatează povestea unei femei greu încercate de soartă, care a trăit în sărăcie, și-a pierdut soțul și copiii, și a fost nevoită să se recăsătorească. Este o mărturie a greutăților vieții rurale din trecut.