Frescă.
În iad păcătoșii
Sunt valorificați la maximum.
Femeilor li se scot din cap
Cu o pensetă
Clamele, agrafele, inelele, brățările,
Pânzeturile, lenjeria de pat.
După aceea sunt aruncate
În clocotul unor cazane,
Să fie atente la smoală,
Să nu dea în foc.
Apoi unele sunt transformate în ștergare
Cu care se cară la domiciliul dracilor pensionari
Păcatele calde.
Bărbații sunt și ei folosiți
La cele mai grele munci,
Cu excepția celor foarte păroși
Care sunt torși din nou
Și făcuți preșuri.
Sensul versurilor
Piesa descrie o viziune grotescă asupra iadului, unde păcătoșii sunt supuși unor chinuri și transformări bizare. Accentul cade pe exploatarea și degradarea ființelor umane într-un cadru infernal.