Pachetul de țigări gol
are o nostalgie
pe care numai vidul cosmic o-nțelege
se simte absolut părăsit
ca o rampă de lansare
după ce toate rachetele trimise în stele
n-au făcut decât fum.
Flori frumoase
nu întâlnești decât toamna foarte târziu
după ce vânturile răsucite ca otgonul
și-au făcut toate mendrele, au bătut furnicile
și doar albăstrelele de câmp
au rezistat în vaza lor de loess
deschizându-și multiplele lor pleoape
cască niște priviri
pline de uimire
aceeași nostalgie le unește
pe masa mea
cu pachetul de țigări gol
și cu mine care nu știu de ce
ma tot uit pe fereastră.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentul de nostalgie și singurătate prin imagini poetice ale unui pachet de țigări gol, flori târzii de toamnă și contemplarea naturii. Vorbitorul se simte conectat cu aceste elemente printr-o nostalgie comună, reflectând asupra trecerii timpului și a pierderii.