Zeița morții.
Am sărutat-o chiar,
Și pe această femeie
Care nu mai era a mea,
Era zeița a morții.
Ochii ei erau visători
Și erau plini de speranță.
Care nu mai era a mea,
Era zeița morții.
Am privit-o cu înfrigurarea
Cu care privești un tablou.
Care nu mai era a mea,
Era zeița morții.
Ochii ei erau de vină,
Felul în care mă priveau
Care nu mai era a mea,
Era zeița morții.
Sărutul ei un amestec
De pasiune nebună
Care nu mai era a mea
Era zeița morții.
Albastrul ochilor ei spuneau,
La fel de multe ca zâmbetul ei
Care nu mai era a mea,
Era zeița morții.
Sensul versurilor
Piesa descrie sentimentele unui bărbat față de o femeie pe care o percepe ca fiind 'zeița morții', simbolizând probabil o iubire pierdută sau o relație care a avut un impact devastator asupra lui. Versurile exprimă un amestec de admirație, tristețe și acceptare a finalului.