Eu, înnegrită de spaimă,
încerc să-mi apropii visul
în care tu te îndepărtezi
odată cu șuvoiul de sânge al zorilor.
Închid ochii.
Îi apasă și pe ei neputința noastră.
Îi macină și pe ei tristețea-mumie.
Am dat de fundul sacului, iubire.
Ne-am dat cu ei.
Le semănăm cenușa noastră la poartă.
Putregaiul ăsta care îmi stă în gât
și pe care nu îl pot smulge de acolo.
Sensul versurilor
Piesa exprimă sentimente de durere și neputință în urma unei despărțiri. Protagonista se simte sufocată de amintiri și de imposibilitatea de a depăși această pierdere.