În creierul tău la adăpost credeai că trăiești.
O, lume de sub frunte,
țintuită de oase puternice,
pentru a nu ucide în afară!
Dar noaptea, în sala de operație,
pielea de sub așternuturi nu este o utopie.
În lumină udă aurul pierdut din cuvinte
își caută patria și se întoarce împotriva ta.
Cât adevăr în experiență, atunci?
Și cât în imaginație?.
O, în lumina udă aurul
când țintuit de oase puternice
se întoarce împotriva ta.
Sensul versurilor
Piesa explorează granița fragilă dintre realitate și imaginație, sugerând că adesea ne ascundem de adevăruri inconfortabile în propriile minți. Noaptea, aceste adevăruri ies la iveală, confruntându-ne cu aspecte ale noastre pe care încercăm să le reprimăm.