Frunză verde mărcine;
Am trimis în lume.
Peste văi, peste livezi;
La badea cu ochii verzi.
Arde luminița-n casă;
Cine mi-e drag nu-i la masă.
Arde luminița bine;
Cine mi-e drag nu-i cu mine.
Hai bădiță, ieși la poartă;
Să-ți văd ochii mai odată.
C-am bătut atâta drum;
Două vorbe ca să-ți spun.
A trecut vreme destulă;
De când n-am inimă bună.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund și tristețea cauzate de absența persoanei iubite. Călătoria este făcută pentru a revedea persoana dragă, dar sentimentul predominant este unul de melancolie și inimă frântă.