Azi, în lacrimile mele,
Cresc mici, mărgăritărele.
Și parfumul lor mă-mbată
Toată.
Azi, tristeților din mine,
Le-am vorbit numai de tine.
Și-am simțit cum li-i rușine,
Că-s la mine.
Azi, acelor gânduri negre,
Care viața crud mi-o pierd,
Le-am dăruit ghiocei,
Ochii mei.
Și în toată ființa mea
A crescut iubirea ta;
Crânguri vesele, grădini
De lumini.
Azi, în mâna mea am prins
Sufletul meu, biet învins,
Dar înfiorat și mare
Cât un soare.
El mi-a spus că sunt nătâng
Dacă mă-ndoiesc și plâng.
Și, de-atunci sunt ghiocei
Ochii mei.
Iar pe gura mea uscată,
S-a prelins azi roua toată,
De mi-s buzele răcoare
Și chemare.
Azi, în trupul meu se-aprind
Flăcări noi care mă prind.
Și un singur dor trecu…
Tu!
Sensul versurilor
Piesa descrie o transformare interioară profundă, marcată de apariția iubirii. Sentimentele negative sunt înlocuite de speranță și frumusețe, iar sufletul se simte revitalizat și plin de dorință.
