La fereastra cu zorele
Unde-ai mândrei ochi privesc
Vreau să-mi trec zilele mele,
Să beau și să chefuiesc.
Că de când nu mă-ndrăgește
Am rămas al nimănui,
Ea-n străini tot pribegește,
Eu sărman, al nimănui.
C-așa-i omul, se desfată
Cu câți bani i-au mai rămas
Că nu știe niciodată
Ce-l așteaptă pest-un ceas.
Mă cunosc toți cârciumarii
C-așa mi-a fost mie dat,
Vreau să-mi cânte lăutarii
Și să mor amorezat.
Sensul versurilor
Piesa descrie un bărbat care suferă din dragoste și încearcă să-și înece amarul în alcool și petreceri. El își găsește alinarea temporară în compania lăutarilor și în uitarea de sine, dar este conștient de efemeritatea plăcerilor.