la fereastra cu zorele

La fereastra cu zoreleUnde-ai mândrei ochi privescVreau să-mi trec zilele mele,Să beau și să chefuiesc.Că de când nu mă-ndrăgeșteAm rămas al nimănui,Ea-n străini tot pribegește,Eu sărman, al nimănui.C-așa-i omul, se desfatăCu câți bani i-au mai rămasCă nu știe niciodatăCe-l așteaptă pest-un ceas.Mă cunosc toți cârciumariiC-așa mi-a fost mie dat,Vreau să-mi cânte lăutariiȘi să mor amorezat.