Doina din ce s-a făcut
Dintr-o gură de mic prunc
L-o lăsat maica dormind
L-o aflat doina zicând.
Culcă-te puiuț micuț
Scoală-te mărișoruț
Culcă-te și te abua
Până mâine-n dalbă ziuă
Și te culcă și adormi
Până mâine-n dalbe zori
Abu abu abua
Abuaș ucu-l maica
Dormi puiuțule te-alină
Maica-i dusă la făină.
Puișor cu ochi de mure
Maica-i dusă la pădure
Și-a aduce gătejoare
Și-ți a face scovergioare
De ți-i purta binișor
Și-a aduce-un puișor
De ți-i purta binișor
Și-a aduce-un puișor
Un puiuș de rândunea
Cu tine s-a abua.
Abu abu abua
Abuaș ucu-l maica
Nu te teme tu de zmei
I-a goni maica pe ei
Nici de zmei nici de moroi
Maica nu-i lasă la noi
Nici de zmei nici de moroi
Maica nu-i lasă la noi
Nu te teme de moroaie
Cărtițoi și cărtițoaie
Cărtițoi și cărtițoaie
Că le dă maica bătaie
Sensul versurilor
Un cântec de leagăn tradițional românesc, în care mama își liniștește copilul, promitându-i protecție și alinare. Versurile evocă un sentiment de siguranță și dragoste maternă, folosind imagini din natură și promisiuni de bucurii simple.