Eu ți-am dat iubirea,
Fericirea mea
Și cer de la tine
În schimb dragostea,
Iubirea-i parfumul
Florilor de tei,
Nu pleca, neicuță,
De-ți plac ochii mei,
Că la prima întâlnire
Nu mi-ai spus niciun cuvânt,
Mi-ai făcut doar semn
În ochi să mă uit.
Ai plecat, neicuță,
Cu dor m-ai lăsat
Nu mai e, neicuță,
Tot ce-a fost odat’,
Te-am iubit, neicuță,
Și pot să ți-o jur,
Tot ce-a fost frumos
Nu mai e acum,
Când te-am cunoscut pe tine
Înflorea floarea de măr
Tu mi-ai rupt o floare
Să mi-o prind în păr,
Când ne-am despărțit, neicuță,
Cădeau florile de măr,
Floarea ce mi-ai dat
Mi-a căzut din păr.
Refren:
Pe lângă deal, pe lâng-o cărare
Dragostea mea răsare-n chip de floare,
Ea este steaua tinereții mele,
Lumina celei mai frumoase stele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și tristețea unei iubiri pierdute. Naratorul își amintește de momentele frumoase de la începutul relației, contrastând cu durerea despărțirii.