Doamne, ce scurtă-i viața,
Trecem ca visul prin ea,
Ușor, ușor lumea piere
Că omul e o părere,
Unii nici n-apucă
Să îmbătrânească
Că se duc prea tineri
Și toate le lasă.
În viață vrei să faci multe,
N-apuci că trece prea iute,
Și cât ai trăi de mult
Mereu mai ai de făcut,
Oricât ai munci
Din zori până-n noapte
Niciodată n-o să poți
Să le faci pe toate.
Omul de s-ar mulțumi
Cu ce are, bine-ar fi,
Dar mereu vrea tot mai mult,
Tot mai are de făcut,
Omule, ia seama,
Gândește-te bine
Că pe-aici ești călător
Și te duci ca mâine.
N-o fi mai mare durere
Când ăl drag din lume piere,
Că lasă-n urmă necaz,
Foc și lacrimi pe obraz,
Omule, în viață
Ai grijă de tine
Că toate le lași pe-aici
Când te duci din lume
Și nimeni nu știe
Ce ne-aduce viața,
Pierim unul câte unul
Cum se duce ața.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra scurtei durate a vieții și a inevitabilității morții. Subliniază importanța mulțumirii cu ceea ce avem și a grijii de cei dragi, deoarece viața este trecătoare și pierdem pe cei dragi.