Vine dorul primenit
Și miroase-a fân cosit
Și se duce, duce, duce
Zorile să nu-l apuce.
Vine dorul pe furiș
Ca un șarpe de-aluniș,
Vine dorul ca un hoț,
Mândra-l învelește-n șorț.
Vine dorul de prin fân,
Se-ascunde la mândra-n sân
Și-l alintă frumușel
În miros de stânjenel.
Câte doruri are-o fată
Cât este nemăritată,
Adoarme cu neica-n gând,
Se trezește suspinând.
Sensul versurilor
Cântecul descrie dorul ca pe o prezență vie, care vine și se ascunde, aducând cu el aromele naturii. Explorează sentimentele unei fete tinere, încă nemăritată, care visează la dragoste.