Rău îmi pare după lume
Că eu plec și ea-mi rămâne,
Of, inima mea,
Ea-mi rămâne petrecând,
Eu îmbătrânesc oftând,
Of, inima mea,
Că se duce tinerețea,
Mă ajunge bătrânețea,
Of, inima mea!.
Tu, viață, cum ești făcută
Cu necaz și grijă multă,
Of, inima mea,
Știe numai Dumnezeu
În viață când mi-a fost greu,
Of, inima mea,
Noroc c-am cântat și-am râs
Dacă-n inimă am plâns,
Of, inima mea!.
Dar mă-mpac cu al meu gând
C-așa-i viața pe pământ,
Of, inima mea,
Așa e viața sub soare,
Unul naște și-altul moare,
Of, inima mea,
Așa-i viața pe pământ
Astăzi cânt, dar mâine plâng,
Iar poimâine nu mai sunt,
Of, inima mea!.
Frunzuliță măr domnesc,
Mult aș vrea să mai trăiesc,
Of, inima mea,
Mult aș vrea să mai am zile
Că am trei copii pe lume,
Of, inima mea,
Mult aș vrea să mai trăiesc,
Copilașii să mi-i cresc
Și să mi-i căsătoresc,
Of, inima mea!
Sensul versurilor
Cântecul exprimă regretul față de efemeritatea vieții și apropierea morții, dar și dorința de a mai trăi pentru a-și vedea copiii crescând. Acceptarea destinului se împletește cu dragostea pentru familie.