Foaie verde mărgărit,
Greu e-n lume de trăit
Când știi că nu ești iubit
Degeaba mergi pe pământ,
Mărgărit și bob năut,
O dragoste am avut,
Dar de mult m-a părăsit,
M-a lăsat în ploi și vânt.
Și iar verde bob mărunt,
M-am rugat la ploi și vânt
Cât oi trăi pe pământ
Să nu rămân părăsit,
Dar ploile m-au udat
Și nici nu m-au ascultat,
Vântul tare m-a bătut
Și-am rămas tot părăsit.
Doar soarele-n scăpătat,
El pe loc m-a ascultat
Altă dragoste mi-a dat
Nu de la mine din sat,
Are ochi ca murele
Și frumoase genele,
Zâmbitul ca soarele
Când și-arată razele.
Sensul versurilor
Piesa exprimă durerea unei iubiri pierdute și sentimentul de abandon. În ciuda suferinței, apare o rază de speranță odată cu găsirea unei noi iubiri.