Sus e cerul plin cu stele,
Jos sunt dorurile mele,
Dorul de părinți mă doare,
Dor de frați și surioare,
Că de sat m-am depărtat,
Flori în grădin-am lăsat,
Ce rouă le-o fi udat?
Roua ochilor când pică
Ți-o aud de-aici, mămică,
Stropește floare cu floare,
Cin’ ți-e dragă nu apare,
Face-m-aș pasăre-n zbor
Călătoare pe sub nori
Până-n satul meu cu dor.
Să vă strâng pe lângă mine,
Să-mi spuneți numai de bine,
Să vă strâng de mine-aproape,
Bucuria să ne-adape,
Dar nu pot veni curând
S-aud Jiul murmurând
Și vă sărut numa-n gând.
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund de casă și de familie al unei persoane aflată la depărtare. Sentimentul de neputință de a se întoarce curând acasă este accentuat de amintirea locurilor natale și de legăturile afective puternice.