Firicel de ghețărică,
Drag mi-a fost să cânt de mică,
Să urc vara sus la munte
Unde-s miei și oi cornute,
Să culeg floarea-de-colț
C-o iubesc oamenii toți,
Coboram s-ascult în zori
Triluri de privighetori,
Îmi plăcea s-ascult cum plouă,
Să merg desculță prin rouă.
Îmi plăcea s-ascult cum plouă,
Să merg desculță prin rouă,
Noaptea mă uitam pe cer
Priveam stelele cum pier,
Câte una mai cădea
Și inima-mi tresărea,
Ziceam că e steaua mea
Ori steaua lui neicuța.
Dimineața ciocârlia
M-a-nvățat ca să-mi cânt glia,
Cucul mi-a fost profesorul,
Pădurea și cu izvorul,
Frunzele scăldate-n soare
Mi-au fost note sunătoare,
Munții mă chemau cu dor
Ca să le cânt doina lor,
Cu munții suntem frați buni,
Cântecul de la străbuni.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintiri nostalgice din copilărie, petrecută în mijlocul naturii. Cântăreața își amintește cu drag de momentele simple, dar pline de frumusețe, petrecute în natură și de legătura profundă cu tradițiile și folclorul românesc.
