Cotmeană, apa din tine
Nu mai curge, nu mai vine,
Spune-mi ce ți s-a-ntâmplat
De ți-e vadul tot secat.
Nimic nu mi s-a-ntâmplat,
Dar știu că m-a blestemat
O bătrână dintr-un sat
Când feciorul s-a-necat.
Dar și eu l-oi blestema:
Cum nu curge apa mea
Să-i ardă și lui casa
Să n-aibă cu ce-o stingea,
Să-i rămână patul gol,
Să n-aibă milă de om.
Sensul versurilor
Piesa descrie o fântână (Cotmeană) care nu mai are apă, fiind blestemată de o bătrână al cărei fiu s-a înecat. Ca răzbunare, fântâna blestemă și ea, dorindu-i bătrânei suferință și pierdere.
