În grădina mândriei mele,
Mândriei mele, ui, ha,
Răsărit-o,
Lighida li domba logoda li hendri,
Două stele,
Nu știu stele-or răsărit,
Răsărit, ui, ha,
Ori mândra s-o,
Lighida li domba logoda li hendri,
Logodit.
Lasă să se logodească,
Logodească, ni mă,
Numai să nu-și,
Lighida li domba logoda li hendri,
Bănuiască,
Numai valea de oi trece,
De oi trece, ni, mă,
Oi găsi ca,
Lighida li domba logoda li hendri,
Găsi zece.
Mai frumoasă, mai de viță,
Mai de viță, ău, ha,
Nu ca tine-o,
Lighida li domba logoda li hendri,
Rămășiță,
Mai frumoasă, mai de soi,
Mai de soi, ău, ha,
Nu ca tine-o,
Lighida li domba logoda li hendri,
Un zgâmboi.
Poți tu, bade, bănui,
Bănui, ei, ha,
Tu ca mine,
Lighida li domba logoda li hendri,
Nu-i găsi,
De-i umbla toată lumea,
Toată lumea, ei ha,
Tu ca mine,
Lighida li domba logoda li hendri,
Nu-i afla.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă o atitudine de superioritate și ironie într-o relație. Persoana se consideră de neînlocuit și sfidează partenerul să găsească pe cineva la fel.