Și-am tors badii fir cu fir,
Badii, mândru trandafir,
Și-am țesut fir de mătasă
Bădiții, floare aleasă.
Stau cu doru-nchisă-n casă
Și-i țes badii pânză deasă
Și vorbesc cu suveicuța
Când să-i dau badii gurița.
Serile în șezători
Îi cos badii mândre flori
Pe cămeșă de fuior
Cusută cu fir de dor,
Pe cămeșă de bumbac
Cusută cu dor și drag.
Sensul versurilor
Cântecul exprimă dorul și dragostea unei fete pentru bădița ei, manifestate prin activități tradiționale precum torsul, țesutul și cusutul. Fiecare fir și floare cusută sunt încărcate cu dorință și afecțiune, simbolizând legătura profundă dintre cei doi.