Sus luna scăzută
ca și cum cineva ar tăia-o cu ață
ca pe o mămăligă de aur
jos un om al străzii
în stația de troleibuz
pe o bancă
încearcă s-adoarmă.
Îi va readuce somnul în vis
căminul matern
sau un gol îl va ține suspendat
imponderabil și fără speranță?
Jumătate de lună – o casă și ea
mergătoare pe cer
rece
neprimitoare
tăiată de o trainică ață
necruțătoare ca viața
omului singur
întins pe o bancă
bolnav
în stația de troleibuz: Bulevardul Traian.
Sensul versurilor
Piesa descrie un om al străzii care încearcă să doarmă într-o stație de troleibuz, reflectând asupra singurătății și lipsei de speranță. Luna devine un simbol al izolării și al unei vieți tăiate de greutăți.
