Buzunaru-i gol, gura-mi candește a alcool
O lumânare aprinsă-n cap pâlpâie a stinsă
Inima-n piept nu bate, sângele nu mai răzbate
Cimitirul e aproape, sufletu-i plecat pe ape.
Mă gândesc pe drum, minte-ai înecată-n fum
Meditez la ce-am făcut, regret timpul trecut
Vreau să mă dau cu mir, aer curat să inspir
Să beau apă din cactus, nu sufăr de la status.
Am să cânt la nai, poate-o să ajung în rai
Despre cramă ce m-a făcut să uit drama
Sunt nomad, mă mut de pe pământ în iad
N-am dat cu iataganul, am făcut altfel banu.
Ascund banii-n sertar pentru că sunt avar
Privesc panorama să văd cum trece dama
Noaptea îmi șopteai despre tot ce faceai
S-a terminat tagada și-ai rămas cu brigada
Sensul versurilor
Piesa descrie starea unui om aflat la limita dintre viață și moarte, bântuit de regrete și dependențe. El reflectă asupra trecutului și caută o cale de scăpare, oscilând între speranța mântuirii și acceptarea unui destin tragic.