E cea mai frumoasă, ca din poveste,
de un băiat aleasă, el o iubește.
Dar blestem apasă pe-a lor iubire,
Noaptea când se lasă, el nu va mai fi.
Fata e dorită împotriva firii,
de un zeu râvnită, zeul iubirii.
Va fi despărțită din răzbunare,
Va fi pedepsită fiindcă nu l-a vrut.
Sângele din trupul băiatului,
zeul îl va lua-n puterea lui,
să-l ascundă în vie chiar la asfințit.
Fata toată viața o să zdrobească strugurii sub talpă,
să îl găsească într-un bob de struguri,
pe al ei iubit.
Sensul versurilor
O poveste tragică de iubire în care un băiat este sacrificat de un zeu gelos, iar fata este condamnată să-l caute pentru totdeauna în strugurii zdrobiți. Este o metaforă a iubirii pierdute și a căutării eterne.