Încă persistă, urmez aceeași listă
De când eram mic și nu știam vreo pula
Nu mai fii tristă, știi că mi-aș da viața mâine
Să văd rapu’ cum trăiește un deceniu după mine
Îmi zic în fiecare zi, că timpul schimbă
Și că ajung să îmi văd frații cum fac copii și îi plimbă
Nici banii nu-mi ajung, îi dau pe țigare
Fac de atâta timp poeme că am ajuns plin de regrete
Sunt prins în același tablou, străin ca coca
Într-un mediu solitar scriu texte ce pictează toba
Nici n-am remediu, am vrut să schimb ceva
Da’ o luasem prea nasol, mă calma doar muzica
Și liniștea, hai să-ți mai zic ceva, ba mi se rupe pula, dacă nu mă simți, îmi văd de treabă
Că asta fac de ani și nu sunt cunoscut, am o mână de fani, dar ăștia plâng când mă aud.
Așa sensibil, devin când pun în vinil
Bagă jazz-ul motherfucker, să fac rapu’ accesibil
Efect de feeling, sound bătrân ca Beligan
Poezia mea de stradă parcă a scris-o și Cioran
Și de la an la an, tot mă lasă rece lumea
Am devenit așa de rău că-ncep să fac curat de lunea
Caracter infect, dar lasă că m-a ajutat
Să nu m-atingă orice fraier cu ieșiri de avocat
Am luptat, am albume care zic că Urbankart e tot ce am și d-aia am plecat la risc
Ne ai pe disc, și rămân până o să mor
Și când dai play, renasc pe beat, tot apăsat și înfloritor, Maich!
Încă recit un melancol, mă doare capu’ după alcool, cobor tripat la demisol
Studio Tenor, bag un beat, să simt ce am
Pun familia pe primul loc și nu sunt Corsican!
Sensul versurilor
Piesa exprimă regrete și introspecție asupra trecerii timpului. Artistul reflectă asupra alegerilor sale, a relației cu familia și a impactului pe care vrea să-l aibă muzica sa.