În inima pădurii se aprind lumini de foc
Și toți licuricii se adună la un loc
Și-n lună și-n stele, în izvoare apare un semn
Se aude-ntruna un nesfârșit refren
E magic, te încântă
Te atrage spre necunoscut
Te îndeamnă, „hai vino”
O să vezi ce n-ai mai văzut.
Și soarele dispare, se ascunde printre nori
Vântul nu mai bate, deodată te-nfiori
E magic.
Acolo-n poiană
Dansează spiriduși și simt priviri de îngeri
Ce-n umbră sunt ascunși
Un cal înaripat în aer mă ridică
Ating cu mâna norii
Și totuși nu mi-e frică.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență magică într-o pădure fermecată, unde elemente fantastice și naturale se îmbină. Protagonistul este invitat să exploreze necunoscutul și să trăiască o aventură plină de minuni și lipsită de teamă.