Veac de sânge și zgură, vâlvătaie de ură.
Minciuna-i stăpână, urlă urât și ne-ngână.
Nu mă tem să strig și să chem, în numele vieții,
în numele dimineții ce va să vină, din ruină,
ca o nouă religie, caldă lumină.
Striga-n câmpii Dumnezeu:
„Cain, ce-ai făcut cu fratele tău?”
Și spicele de grâu se plecau și murmurau:
„L-am văzut, l-am văzut pe Abel, în țărână căzut..”
Sensul versurilor
Piesa descrie o lume distrusă de ură și minciună, dar păstrează speranța într-un viitor mai bun, o renaștere spirituală din cenușă. Motivul biblic al lui Cain și Abel subliniază tragedia fratricidului și consecințele sale asupra umanității.