Să nu uitați, oameni,
că eu am secerat pentru voi
grâne, din toate hotarele.
Toate veștile mari
vouă întâi vi le-am spus,
cântând vi le-am spus
Toate veștile mari.
Steaguri și imnuri am împletit,
aici, printre coase și seceri,
numai steaguri și imnuri,
pentru zorile Binelui.
Eu mă cobor acum,
adânc, în verzile ierburi.
Copila mea, vino pe creştetul munţilor,
coroniţă, cunună,
să te-ncredinţez viitorului.
Să fii cu oamenii blândă și bună,
să nu uite ochii tăi mirați
că toți au fost odată frați,
dar străbătând prin cicluri nisipurile,
și-au uitat unii altora graiul
și chipurile.
Fata mea, draga mea.
Mâinile tale mici,
pașii tăi mici
să lase urme de aur aici,
unde eu am plâns și-am gemut
pe-atâtea prispe de lut.
Ți-am împletit steaguri și imnuri,
pentru ziua când te vei ivi,
mirată, pe creştetul munţilor,
printre steaguri și imnuri.
(1944)
Sensul versurilor
Un tată lasă fiicei sale o moștenire de valori, speranță și credință într-un viitor mai bun. El o îndeamnă să fie bună cu oamenii și să nu uite de originile comune ale tuturor.