Mă scald în zi ca un copil în râu.
N-am ieri, nici mâine, și voioasă-n uliți
privesc cum trece soarele cu suliți,
și mă gândesc la vară și la grâu.
Voi scrie despre-acea necruțătoare
bucurie de-a fi tânăr sub soare;
cu fruntea lângă cer voi scrie despre viață.
Tu, sărută-mi cartea, dimineață.
Fereastra se umple de-amurg și-ngândurată
se uită la mine cum mă bucur și cred –
ca și când eu am scornit grădina-ntomnată,
și stelele nalte, și coarnele scunde de ied.
Sensul versurilor
Piesa exprimă o stare de bucurie și împlinire, comparând senzația cu cea a unui copil care se scaldă într-un râu. Vorbitorul se simte liber de griji, conectat cu natura și inspirat să scrie despre frumusețea vieții.