Logodnicul vine-n amurg,
vesele pletele-i curg.
Puneți-mi rochii albastre, flori.
N-auziți pașii biruitori?.
Unde-i inelul scump, dăruit?
Luna nu vrea să-l zărească.
O, ce poveste copilărească:
cum ne-am văzut, ne-am iubit.
Sensul versurilor
Piesa evocă amintirea unei logodne trecute, plină de bucurie și anticipare. Naratorul își amintește cu nostalgie de momentul întâlnirii și al îndrăgostirii, dar și de simbolurile logodnei, precum inelul.