Eu știu că tu nu meriți dragostea
și-mi place totuși să ți-o dăruiesc;
dar parcă bolta merită vreo stea,
și totuși câte-ntr-însa s-oglindesc..
Nu meriți iarăși clipele de-acum
și gândurile bune câte ți le-am dat,
dar parcă merită noroiul de pe drum
petalele ce peste el s-au scuturat?.
Iubirea însă e ca soarele,
care rămâne pururea curat
și după ce -milos- i-a sărutat
leprosului, pe uliță, picioarele..
Sensul versurilor
Piesa explorează ideea de iubire necondiționată, oferită chiar și atunci când nu este meritată. Compară această iubire cu soarele care continuă să strălucească, indiferent de impuritățile pe care le atinge, sugerând un act de dăruire pur și altruist.