Madame Hooligan – Cerșetor pe Strada a 4-a

Îmbulzeală în centrul orașului, dimineața, 7:49.
Nici saluturi, nici zâmbete, doar cea mai bună zi pentru a-ți lua rămas bun.
Oare știu ei că am fost și eu la fel, că aveam doar un nume și o găleată plină de apă de ploaie?
Știu ei că am fost și eu la fel, unul dintre oamenii plăcuți de Dumnezeu?
Dar s-a poticnit și eu am căzut.
Oamenii nu știu, sunt în ziua nunții mele.
Mireasa mea e în negru, merge călare pe calul ei alb în liniște.
Cine ești tu, femeie plină de grație, ce călătorești prin timp și prin spațiu
Și îmi săruți mortal fața rece?
Știi tu că am fost și eu la fel, unul dintre oamenii plăcuți de Dumnezeu?
Dar s-a poticnit și eu am căzut.
Secera coarda legată de buric împiedicându-mă să ajung la stele,
Zboară-mă de aici, din acest oraș de îngeri cu inimi distruse.
Oare știu ei că am fost și eu la fel, că aveam doar un nume și o găleată plină de apă de ploaie?
Știu ei că am fost și eu la fel, unul dintre oamenii plăcuți de Dumnezeu?
Dar a tușit și apoi am căzut.