Mădălina Manole – Fata din Alintamar.
I. M-am născut pe mal de ape într-un vechi castel
Mi-a fost frate numai râul alb și-ncercănat
Luminat de lună, râul fără grai
M-a-nvățat să cânt balada unui tânăr crai
Mi-am legat de bună voie soarta de un vis
Am cântat, dar cine știe ce mi-o mai fi scris
Mai demult, odată, mama îmi spunea
Ești născută-n zi mare, cântă-ți dragostea.
Refren:
Ma cunoașteți, eu sunt fata din Alintamar
Trec prin lume ca un cântec dulce și amar
Trec prin viață ca și râul din Alintamar
Cânt iubirea și speranța fără de hotar.
II. Înșirând margaritare anii mei la rând
Tot mai gust din sarea vieții și mai văd trecând
Cai sălbatici liberi, clipe trec și trec
Ca și râul de acasă cântecu-mi petrec.
Refren x3
Sensul versurilor
Piesa descrie o fată misterioasă, crescută lângă un râu, care își trăiește viața ca un cântec, împărtășind iubire și speranță. Ea este legată de natură și de amintirile din copilărie, trăind o viață dulce-amar.