Macanache:
Categoric am talentu’ oratoric
Când încep să declam alegoric
Vorbesc de stilu’ smuls, e perneo-metaforic
Protejat de lege ca un monument istoric
Așa că dip-dip-dap-di-bi-di-hap
Bagă kick, bagă snare, bagă și-o jumă’ de clap
Pentru băiețașii mei care știu ce-i ăla rap
Și gagicuțele care știu să dea din cap
Și vine fix așa, prima la mână
Dacă e ce trebe-nseamnă că marfa e bună
doi-zece, doi-zece doar așa să vezi cum sună
Și când dau drumu’ la beat ai impresia că tună
Când arunc în aer orice fel de văgăună
Foaie verde mătrăgună, toți MC-ii se adună
Da’ dacă nu e ce trebe o să-i las fără vertebre
Cu două versuri celebre: „calc pe ei cum calc pe zebre”
Așa că deci, așa că deci,
Pune-o mână în aer dacă-ți place să petreci
Așa că deci, așa că deci,
Da-i drumu’ la bass să se-audă-n discoteci
Când apar cu funk-ul ăla puturos din 70′
Să iau pielea de pe fraier de parc-ar fi niște geci.
(Aolo asta, ce hip-hop a dat. Lasă-l așa!)
Refren:
Ba e ce trebe?!
DAAA!
Ba e ce trebe?!
NUUU!
Ba e ce trebe?!
DAAA!
Ba e ce trebe?!
NUUU!
The Watcher:
Băi..
Dacă e ce trebe se vede de la distanță
Cum atragi atenția de parcă ai fi ambulanța
Ai bun simț în tot ce faci, fără să-ți dai importanță
Și un flow de zile mari când rimezi cu nonșalanță
D-aia nu mă miră, d-aia toți aspiră
S-ajungă s-o dea ca tine din liră
Și când vor să dea noroc mâinile le cam transpiră
Și (când) au vrut să-ți facă rău, oamenii se poto. LIRĂ
Nu e loc, că nu e loc
Când dai un dos de palmă zici că n-au avut noroc
Că nu e loc, că nu e loc
Respectu’ vine de la sine ‘totdeauna reciproc.
Refren
Macanache:
Normal că n-are cum și că nu este ce trebe
Întreabă-l și pe Newton care știe și algebre
Singuru’ talent real pe care-l ai te cam refuză
Cuvintele din gura ta se sinucid pe buză
Am încercat din răsputeri ca să-ți găsesc o scuză
Tu nu te poți numi poet, te scuipă orice muză
Ești slab de tot, până-n măduva spinării
Cu mult mai inutil ca praful de pe fundu’ mării
Nu poți fi demn de milă nici măcar ca cerșetorii
Când emani prostie non-stop, în toți porii
Te ascultă numa’ surzii, te văd bine numa’ chiorii
Ai probleme la mansardă și victorii lu’ Zorii
Ce să mai, în fine.. Ce să mai, în fine..
Ne-ai salva pe toți dacă te-ai putea abține
Ce să mai, în fine.. Ce să mai, în fine..
Ca să poată fi ce trebe, trebe să mă lași pe mine
Poți să-nghiți în demisec, dacă vezi că nu-ți convine
Dar să-i dai Cezarului, gustere, ce-i aparține
Pace de la mine, pentru tine, numa’ bine
Totu’ bine, numa’ bine, de la mine.
Refren
Sensul versurilor
Piesa este un manifest de superioritate artistică. Macanache și The Watcher își afirmă talentul și critică lipsa de valoare a altora, subliniind că doar ei pot face "ce trebe".