Alunec orbite
În amiezi de cenuși
Am orele oprite
Și norii supuși
Aprind lampioane
În cerul tău mov
Privim avioane
Ce trec și se uită-n jos.
(refren)
Dar n-am loc s-adun în mine
Trupul tău fum
Nu știu cum să-mi fac în nori drum
N-am aripi pe umeri să-ți pun.
E vremea să nu știi
E timpul să uiți
De-ajuns azi e să fii
În iarba descult
Nimic nu e simplu
Nimic nu e greu
Te uită în mine, în tine am să mă uit și eu.
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimente de nostalgie și pierdere, folosind imagini poetice ale naturii și ale cerului. Vorbește despre dificultatea de a păstra amintiri și despre dorința de a se conecta cu cineva drag, chiar și în absența fizică.