Mă uită străin între culori
Mă-ncearcă cu vorbe albe-n zori
Încuie un gând să mă strecori
Prin tine când știi c-ai să mă dori.
Din linii să taci în mine strâmb
Cu tine să calc neumblatul în gând
Doi vina s-adune să lege-mprejur
Și visul și vina în contur.
Refren:
Doar gândul se pierde și doare
Alb în lumină stă trupul tău gol
Doar gândul să ardă, să piară
Gol în lumină e trupul tău zbor.
Din sânge mă strâng pe sub ochi
Privirea-ți e verde deochi
O lume s-adoarmă când noi
Vom trece dincolo de ochii lor goi.
Doar gândul se pierde și doare
Alb în lumină stă trupul tău gol
Doar gândul să ardă, să piară
Gol în lumină e trupul tău zbor.
[..]
Doar gândul se pierde și doare
Alb în lumină stă trupul tău gol
Doar gândul să ardă, să piară
Gol în lumină e trupul tău zbor.
Doar gândul se pierde și doare
Gol în lumină e trupul tău zbor
Doar gândul să ardă, să piară
Alb în lumină stă trupul tău gol
Sensul versurilor
Piesa explorează sentimentele de dor și pierdere într-o relație. Gândurile devin o sursă de durere, iar amintirea persoanei iubite persistă ca o imagine idealizată, dar inaccesibilă.