Ce ninsoare insidioasă și tristă,
lipește nebuloasele nopții pe geam
mântuind tot ce știu că există..
L-am găsit pe pământ, îmi spuneam,.
respiră, ca mine, doar lumină albastră.
Vom trăi în neaua din somn, murmuram,
pentru că numai fulgii minunii din noi
viscolesc același zbor prin fereastră.
cu-aceleași febrile pseudo-atingeri
imuni la acidul din prea recile ploi.
Dar ce nerăbdare ne colindă nebună.
în spațiul acesta sleit de constrângeri
și ninge aripi potrivnice peste îngerii goi
eludați de chemări înghețate-n lumină.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment de melancolie și izolare, folosind imagini poetice legate de iarnă și lumină. Vorbește despre găsirea unui refugiu în interior și despre lupta cu constrângerile exterioare.