Pleacă oile la munte,
Pleacă oile la munte, mai
C-un bățal frumos în frunte, mai
Vântul bate vălurele,
Și-mi aduce dor și jele, mai
Turma mare-i și se duce
Și eu n-o mai pot ajunge, mai
Când eram și eu cioban,
Mânam turma an de an,
Dară vremea a venit
Să mă văd îmbătrânit
De la Iezer mai la vale,
De la Iezer mai la vale, mai
Este-un țarc cu iarbă mare, mai
Unde cântă cucul tare,
Unde cântă cucul tare, mai
Și se-nvârte roata-roată
Ca băcița mea odată, mai
Munților cât veți fi voi,
Vara cu ciobani și oi,
Focul nu v-o pârjoli
Și mereu frumoși veți fi,
Munților de piatră seacă,
Munților de piatră seacă, mai
Radeti când zăpada pleacă, mai
Lăsați turmele să treacă,
Lăsați turmele să treacă, mai
Și pe soare și pe nor
Până la Vârful cu Dor, mai
Drum bun ciobănașilor,
Bună ziua, munților,
De s-o pune vreme mare
Țineți turmele la poale
Drum bun ciobănașilor,
Ziua bună, munților.
Sensul versurilor
Piesa descrie transhumanța oilor la munte și amintirile nostalgice ale unui fost cioban. Evocă frumusețea naturii și ciclicitatea vieții, reflectând asupra trecerii timpului și a tradițiilor.